Mărturii arheologice

 

S-au găsit 46 monede romane din argint în dosul Anieşului, un tezaur provenind din timpul mai multor împăraţi după anul 271, când are loc retragerea Aureliană, care stau ca mărturie că viaţa economică s-a perpetuat şi după retragerea Aureliană. După retragerea aureliană Dacia rămâne înglobată mai departe în sfera de influenţă politică, economică şi culturală a Imperiului Romano-Bizantin.

Mulţi se întreabă dacă acestea sunt adevărate atunci de sunt aşa puţine mărturiile arheologice? Cauzele sunt mai multe.

1. Zona nu a fost cercetată din punct de vedere arheologic decât sumar;
2. Cei ce au găsit vestigii istorice nu le-au valorificat, unii din inconştienţă iar alţii nu au dorit un şantier arheologic în propria-i curte şi au păstrat tăcerea.
3. Prin poziţie geografică, Rodna a fost mereu prădată de popoarele migratoare, aflându-se în calea lor.
4. Cel mai grav, dezastrele naturale, incendiile, inundaţiile şi viitura de pe Cişa care a măturat Rodna şi valea Rodnei.

În tradiţia locală se spune că viitura ar fi măsurat 7 metri înălţime schimbând cursul apei în localitate. Mărturie ne este arcul de cerc format în sudul localităţii numit de localnici râpă iar pentru refacerea zonei ar fi fost necesari aproape 400 de ani, 1390-1773, fiind acoperită cu balastru toată vatra Rodnei.

După retragerea Aureliană ţinutul Rodnei, de fapt a întregii provincii a rămas dezorganizat şi lipsit de apărare în faţa atacurilor popoarelor migratoare care s-au înteţit. Populaţia autohtonă s-a retras de pe cursul Someşului spre teritorii mult mai sigure care nu se aflau direct în calea prădătorilor locuind în zone mai înalte, prin poieni, pe văi lăturalnice, pe dealuri, crescând oi ce le asigurau hrană, lapte, brânză, carne, lână şi piei pentru pieptare, căciuli şi cojoace, dar şi din vânat. Avem o scrisoare târzie prin care se cerea oprirea exportului cu piei scumpe de animale: jder, râs, vulpe. Pentru a-şi vinde produsele şi a-şi procura celelalte produse necesare ei organizau târguri pe munţi. Cele mai clare dovezi le-am găsit în cartea „Povestea Comunei Sângeorz” de Iustin Sohorca. Acestea s-au perpetuat până la sfârşitul secolului al XVIII-lea odată cu înfiinţarea graniţei, când oamenilor li s-a cerut să se stabilească pe vetrele de sat.

În cartea sa el descrie amănunţit tot arealul localităţii Sângeorz, de la văi, dealuri şi munţi. Ca o dovadă că oamenii locuiau în acele zone vreau sa relatez doar acele care poartă numele lor şi avem: Lunca lui  Lazor, a lui Năşcău, a lui Bigion, a lui Suflău, Tarniţa lui Florău, a lui Cimbrău, dealul lui Ciocan, a lui Loginău, a lui Grigore,  al Tăpălăgii, a lui Doniză, Coasta lui David, Jgheabul lui Hoanăs, a Irinii, Valea lui Dan, a lui Mironău, a lui Bucur, Părăul lui Horotău, a lui Lupaş, Poienile Tomii, a Hâruţii, a lui Nistor, Poiana lui Ogâgău, a lui Florău, a lui Şoricău şi dosul lui Malin. Pe moina lui Malin a fost adusă biserica construită la 1633, când încă locuitorii locuiau pe dealuri. După ce aceasta a fost ferecată cu lanţuri, făcut o sanie sub ea şi trasă cu mai multe perechi de boi iar pe munţii Sângeorzenilor sunt patru nedei. Nedeie, potrivit dicţionarului este sărbătoare câmpenească de munte. Astăzi mulţi susţin că termenul nedeie nu este specific zonei noastre. Eu nu pot să spun altceva decât că ele s-au păstrat ca toponime pe anumiţi munţi şi îi descriu în continuare. Muntele Poieni. Margini: la sud Muncelul şi Poiana Cucului, la est hotarul măierenilor, la nord muntele Rabla, la vest Dosul Grajdului a Sângeorzenilor. Părţile munţilor: Izvorul Budac, Asupra Molizilor, Dosul Corhamului şi Nedeia Poienilor cu Drumul lui Beneş (Comitele Benedict). Muntele Dosul Grajdului. Margini: la sud Bârledele, la est Poiana Cucului, la nord Prelucile şi Rabla, la vest Dealul Pietrelor şi Jgheabul Şoimului. Părţile muntelui: versantul sudic; Fânaţul, Berbecăria, Nedeia Ţăranului, Izvorul Haşmelor, Poienile Dosului şi Turnişorul, la est Apa Rece şi Nedeia Dosului. Cea de-a patra nedeie se află pe muntele Izvorul Laptelui numită Nedeia Laptelui. De această nedeie se leagă legende despre zâne care fac baie în Izvorul Laptelui care este alb datorită caolinului, iar ele îşi cultivă pe munte grădini de flori cu care ademenesc pe feciori, de aici şi numele de Nedeia Zânelor, locul unde se adună şi ele. Dacă excludem această nedeie avem trei nedei, a Poienii, Ţăranului şi Dosului. În carte este descris şi drumul ce duce din Rodna la Valea Vinului, pe Izvorul Roşu şi urcă în serpentină pe Cişa. Se specifică despre aceste târguri că erau vizitate de cei din Bucovina, Maramureş şi din munţii noştri.  Faptul că populaţia autohtonă s-a retras în locuri ascunse invadatorii credeau că au ocupat un teritoriu lipsit de locuitori sau pustiu iar prin calitatea vlahilor (românilor) de a fi sociabili sau toleranţi au reuşit să trăiască împreună şi să-i asimileze ulterior pe străinii care s-au aşezat aici. Cu toate că peste teritoriul Rodnei au trecut multe popoare migratoare patru familii sunt considerate cele mai vechi: Bureacă, Domide, Cârdan şi Flamă.

Stâncile Dracului – Legenda

STÂNCILE DRACULUI

Această prezentare necesită JavaScript.

Când s-a creştinizat lumea era un prinţ tânăr care a spus tatălui său că el doreşte să facă biserici pentru creştini şi dacă îi dă voie el ar căută aur prin regatul lui. Auzind regele gândul prinţului i-a dat încuviinţarea şi s-a bucurat mult că prinţul are aşa gânduri. A pornit prinţul nostru la drum cale de trei luni, trei săptămâni şi trei zile fără a găsi aur ajungând în munţii Rodnei. Cum urca pe albia râului la deal aude prin sunetul produs de apă un glas de femeie ce cânta un cântec duios. Încercă să asculte dar nu îl distingea bine. Întrebă oamenii care erau cu el dacă aud ceva suspect la care ei îi răspund că parcă ar cânta o femeie. Prinţul se depărtă de albia râului şi se uită în toate părţile să observe de unde se aude glasul. Deodată dă cu ochii de un castel pe o stâncă nu prea mare şi de acolo venea cântecul. Se apropie de el şi vede o fată care torcea la geam şi cânta. Era cu faţa spre apus şi se uita la soarele care se ducea spre asfinţit fără a-l vedea pe prinţ până ajunge sub geam. Când fata dă cu ochii de prinţ care sta în faţa geamului încremeneşte şi scapă fusul jos la picioarele prinţului. Acesta se apleacă, îl ridică, se uită la el şi vede că fata torcea fir de aur. Îl întinde spunându-i:

„—Tu ai aur şi de tors iar eu de trei luni, trei săptămâni şi trei zile caut aur şi nu am găsit nici un fir.”

Fata îl întrebă: ­­

„—Dar ce ai vrea să faci cu aurul?”

„—I-am spus tatălui meu că eu doresc să fac biserici spre slava lui Isus. ”

Fata ia cuvânt din nou şi îi spune:

„—Dacă îmi împlineşti două bucurii eu iţi spun unde să găseşti aur.”

„—Bine.” zice prinţul.

„—Să nu doreşti în inima ta să mă mai vezi şi nici să îmi afli numele.” Fata era frumoasă, se uită prinţul la ea dar şi dorinţa de a găsi aur era mare.

„—S-a făcut.” zice prinţul.

„—Jură-mi pe domnul tău.” Prinţul jură apoi fata îi arată stânci de aur.

Fata închide geamul la palat iar prinţul se întoarce la oamenii care l-au însoţit în căutare şi împreună se duc la stâncile pe care le-a indicat fata. Le povesteşte ce s-a întâmplat apoi trimite soli la împărăţie să vină oameni din sate şi să scoată aur pentru a face biserici. Prinţul inspecta bisericile şi se minuna. După un timp se duce la tatăl său şi îi povesteşte ce a făcut şi cum a găsit aurul la care tatăl său a început să îl întrebe, când i-a spus de fată, că cine era şi cum o cheamă. Împăratul se gândea că i-ar fi bună de noră dacă a făcut o faptă aşa mare şi i-a arătat prinţului unde se găsea aur. După discuţia cu tatăl său prinţul a început a se gândi la fată, mai ales noaptea. S-a gândit o bucată de vreme că a făcut biserici destule spre lauda Domnului iar dacă a fi să încalce jurământul speră că fata îl va ierta. Aşa că s-a hotărât să se ducă să vadă fata şi să îi afle numele şi dacă ar putea să o ceară de soţie. A ajuns prinţul la Rodna şi a luat-o pe Izvor la oamenii de la Colb care scoteau colb de aur şi după ce a povestit cu ei aceştia i-au spus că la Valea Secii locuieşte Sfânta Vineri şi poate cunoaşte fata şi îi poate da şi alte informaţii. Ajunge prinţul la Sfânta Vineri spre seară, aceasta îl invită în casă la care prinţul îi spune că intră în casa ei dacă îi răspunde la o întrebare. Neştiind ce întrebare îi va pune prinţul Sfânta Vineri se învoieşte. Prinţul intră în casă, se spală şi se aşează la  masă. Sfânta Vineri îl serveşte cu mâncare iar prinţul mănâncă apoi îi pune întrebarea că cine este fata care are castelul pe stâncă. Sfânta Vineri se întunecă la faţă când aude dar pentru că a promis că îi răspunde se ţine de cuvânt şi zice:

„—Fata pe care ai văzut-o pe stâncă este Izvodia, zâna dealurilor iar aurul pe care îl toarce îl dă la zâna florilor care îmbracă dealurile cu cele mai frumoase flori. Prinţule, eu zic ca în noaptea asta să dormi în casa mea pe un pat cu flori culese de pe dealurile Izvodiei şi la noapte o să visezi frumos iar mâine întoarce-te înapoi şi nu ţi călca jurământul.”

Prinţul nu zice nimic. Sfânta Vineri îi pregăteşte patul cu flori de narcise de pe Saca din Poiana Narciselor. Prinţul nu a scos o vorbă, s-a aşezat în pat şi s-a tot gândit să meargă la zână. Era bucuros că o cunoaşte dar era întristat că aceasta era zână şi nu o poate cere de soţie. Apoi într-un timp se hotărî: Nu am bătut atâta drum de pomană, dimineaţă mă duc şi îi mulţumesc că mi-a arătat stâncile cu aur şi îi spun că am făcut biserici frumoase pe multe din dealurile ei. Şi adormi.

Dracul  era supărat că prinţul a făcut atâtea biserici iar oamenii îl laudă pe Dumnezeu dar atât timp cât prinţul nu îşi calcă jurământul el nu are nici o putere. Nu poate face altceva decât să aştepte că poate cine ştie, până la urmă …

Sfânta Vineri când a văzut că prinţul a adormit a ieşit din casă şi a început a se tângui şi a se ruga către zâna apelor, către zâna pădurilor, zâna dealurilor şi altele. Au venit toate dar a coborât şi dracul şi asculta cum se le povesteşte Sfânta Vineri că la poftit în casă pe prinţ şi că nu a vrut să intre numai dacă îi promite că îi răspunde la o întrebare. I-a promis şi nu şi-a putut călca cuvântul dar nu s-a gândit că prinţul după ce a construit atâtea biserici îşi va călca cuvântul. Au început a se ruga toate ca gândurile prinţului să se schimbe peste noapte şi tot rugându-se numai ce aud cocoşi cântând. Aşa că s-au dus fiecare la casele lor iar Sfânta Vineri intra şi ea în casă. Pe când era uşa deschisă cocoşii cântară din nou şi prinţul îi auzise. Se ridică din pat şi iese afară şi se spală pe faţă cu apă din Saca. Se întoarce în casă iar Sfânta Vineri în timp ce pregătea mâncarea îl întreabă:

„—Cum ai dormit?”

„—Bine.” îi răspunde prinţul. „Am visat-o pe frumoasa Izvodia că îmi făcea semn din mână să mă duc la ea. Am visat că s-a măritat cu mine.”

„—Nu îi a bună!” zice Sfânta Vineri

„—Ce a fi a fi.” zise prinţul. „Astăzi o să mă întâlnesc cu ea.”

Sfânta Vineri nu îi răspunde dar se întristează la faţă. Deodată pe drum se aud vocile minerilor care mergeau la deal, erau bucuroşi şi râdeau. Prinţul când îi aude iese din casa Sfintei Vineri dar nu înainte de a-i mulţumi de găzduire şi pentru că i-a spus numele fetei. Sfânta Vineri nu scoate nici o vorbă doar dă din cap că îi primeşte mulţumirile. Ea se gândeşte la ce va face dracul dacă prinţul îşi va călca cuvântul fiindcă iar va avea acesta putere.

Dracul care sta ascuns deoparte şi privea ce va face prinţul că le-a auzit pe zâne povestind cu Sfânta Vineri. Când a luat-o spre zână a ştiut că şi-a călcat cuvântul şi a simţit cum i-au revenit puterile şi a luat-o înainte. Când au ajuns minerii cu prinţul aproape de stâncile cu aur se zărea de ziuă şi au văzut drumul blocat de stânci şi pe dracul luând-o la deal pe un pârâu. De atunci nu au mai găsit altul aur iar pârâul pe unde a luat-o dracul a fost numit pârâul Dracului iar stâncile le-au numit Stâncile Dracului.

Notă

Este vorba de locul numit astăzi: Între Stânci şi pârâul: Pârâul Dracului. Este primul pârâu dintre stânci la vale pe stânga Izvorului. Această legendă am auzit-o în copilărie.

 

Sursa: „Mărturii despre trecutul Rodnei”

Situri arheologice

Ruinele cetăţii Rodnei se află pe arealul cuprins între râul Someş şi Anieş, pe dealul numit Cetate. Istoria ei se pierde în negura timpului, fiind vechea cetate dacică Roconium care a fost reconstruită de Petru Rareş pe 3/4 din vechea suprafaţă între anii 1529 – primăvara anului 1530, alături de cetatea Unguraş. Pe partea dinspre Someş se cunosc urmele palisadelor, pe partea spre râul Anieş şi la coastă se văd urmele şanţului de apărare, spre Rodna fiind deal abrupt. Drumul de acces în cetate urcă de la crucea drumurilor ce urcă de la Putinei. Se cunosc urme de dale de piatră. Cetatea Rodnei avea un puţ pentru a se aproviziona cu apă în cazul unui asediu. De aici sa născut legenda existenţei unei catacombe de legătură între cetate şi următorul sit prezentat. A fost cercetată sumar după primul război mondial de Iulian Marţian. S-a revenit în 1955 şi s-a săpat foarte puţin şi verdictul a fost: cetate medievală sec. XIV-XV, iar istoricii au preluat această informaţie. Aceştia au limitat graniţa imperiului Roman doar până la Ilişua unde a fost un castru Roman, cu toate că s-au păstrat toponime ca: Valea Marte la Rodna, pe aliniamentul Someş – Iliuţa (din Lunca Ilvei) – Colibiţa, s-au păstrat două toponime: Drumul Romanilor.

Un alt sit arheologic este format din  ruinele Bisericii-cetate din centrul Rodnei, distrusă de tătari în anul 1241. Aici s-au găsit mai multe tuneluri. Unul este în curtea şcolii Florian Porcius. Fiind mai multe tuneluri s-a crezut că unul duce până la cetatea amintită, dar acestea făceau legătura între palatul comitelui şi Biserică, multe dintre ele ducând la beciurile cu provizii. În relatarea “Cântec de jale” a călugărului Rogerius de Oradea, care a fost prizonier la tătari timp de un an şi jumătate, este relatată distrugerea Rodnei la 1 aprilie, în ziua de Paşti. Ruinele fiind declarate monument istoric, s-au făcut doar cercetări arheologice sumare la împlinirea a 750 de ani de atestare documentară a Rodnei. S-au scos cadavrele celor ucişi de tătari, circa 4000 de persoane. Groapa de unde au fost deshumate cadavrele a rămas descoperită, cadavrele fiind transportate din zonă. Nu s-a pus nici o placă comemorativă măcar că printre cei ucişi de tătari au fost şi cei trei preoţi români: Anastasie, Domide şi Marcu, ce aveau biserică de lemn vizavi de grădina parohiei,  în actuala grădina a familiei Mâşu.

Palatul comitelui a fost distrus de viitura de pe Cişa în anul 1390. Locul palatului a fost identificat pe locul localului trei de la şcoala Florian Porcius. Cu ocazia săpării fundaţiei sau identificat urme de zid şi beciuri numite catacombe.

Un  templu dacic pe Neagra, afluent al Măriei Mici, la 3,5-4 Km din gura văii au ieşit la iveală coloane de piatră în albia râului în 1963-64. Zona nu a fost cercetată dar s-au găsit monede dacice de argint. Relatarea despre monede se regăseşte în „Monografia comunei Şanţ” de părintele Pamfiliu.

În cartea „Aurul Rodnei” de Lucian Ion, se menţionează că din albia râului Someş, un zlătar aduna până la 2 grame de aur pe zi.

Un alt sit este o cetate la Ilva Mare. Pe versantul nordic, la îmbinarea povârnişului Măgurii Negre cu dealu8rile Miron şi Sucilă, între izvoarele pâraielor Ciucu şi Cosor, se spune că-n vechime era o cetate alcătuită din întărituri zidite între stânci vulcanice, fiind legate de un drum transversal din Colun şi până în Valea Măgurii, întreaga fortificaţie aflându-se într-o pădure seculară de brazi, unde nici soarele nu pătrunde, de unde şi denumirea de NEAGRĂ. – „Ilva Mare – plai cu dor” – Ana Berengea.

Descoperiri arheologice:

`       Topoare de piatră la Rodna şi Maieru.

`       Ciocane de bronz la Rodna. În timpul săpării fundaţiei la biserica din localitate au fost trimise la muzeul din Brukenthal spre identificare, înainte de al doilea război. A rămas doar procesul verbal.

`       Monede dacice în albia râului Mării, afluent al Someşului, în amonte de Valea Mare

`       Un tezaur de 46 monede romane la Anieş

  Ruinele din centrul Rodnei

Despre mine

M-am născut la 12 August 1953 în localitatea Rodna, regiunea Cluj astăzi judeţul Bistriţa Năsăud la 8 ani după terminarea celui de al doilea război mondial. Am prins timpul greu când România plătea despăgubiri de război, până în 1965, iar oamenii de la sate erau obligaţi să achite cote impuse foarte mari din produse agricole şi animale. Se muncea în agricultură, la mină, pădure şi în cariere de piatră. Mijloace de transport erau puţine, iar muncitorii lucrau cu săptămâna, mergeau lunea şi se întorceau acasă sâmbătă seara ca lunea următoare să o ia de la capăt, iar uneori veneau chiar la două săptămâni. Femeilor le revenea sarcina grea de a îngriji de animale, de a-şi îmbrăca familia şi casa. La lumina lămpii cu petrol, singure, cu rude sau vecine (în şezătoare), în nopţile lungi de iarnă torceau lâna şi cânepa pentru ţesăturile necesare familiei uneori chiar pentru vândut. În condiţiile arătate, tatăl meu fiind muncitor, mama se culca la ore târzii, iar la noi acasă se adunau vecine, două-trei, uneori însoţite de soţi. Veneau şi rude, bunicii după mamă, unchi sau verişori de-ai părinţilor. Pe lângă discuţii despre problemele cotidiene se spuneau poveşti, ghicitori, întâmplări din război. Printre vecine s-a remarcat lelea Safta ce avea casa în faţa casei noastre, făcea parte din corul bisericii şi pe lângă glas avea o memorie foarte bună, cunoştea pe toată lumea şi îi plăcea să povestească, avea har, parcă era născută pentru aşa ceva.  M-am lăsat furat de nostalgia copilăriei a tinereţii şi am fost surprins că lumea în care am copilărit s-a schimbat. A dispărut portul popular ce ne-a identificat ca naţiune, au dispărut clăcile, şezătorile, cu farmecul lor, jocul (hora), cel al berii dar şi cel de duminică ce se ţinea în şură, când era de vreme ploioasă dar şi nunţile tradiţionale cu călăreţi, stegari, colăcari şi druşte. Am devenit nostalgic fiindcă tot ce este românesc se pierde.

cateva poze

Aspecte din peisagistica localităţii Rodna.

Această prezentare necesită JavaScript.

ISTORIA RODNEI ÎN DATE

70-44 î.e.n.     Burebista unifică triburile dacice. În munţi târgul de fete asemănător cu cel de la Găina, conform mărturiilor orale.

44 î.e.n.           Anul asasinării lui Cezar şi al morţii lui Burebista.

87-106 e.n.      Domnia lui Decebal.

101-102 e.n.    Primul război daco-roman.

105-106 e.n.    Al doilea război daco-roman. Transformarea Daciei în provincie romană

156-157 e.n.    Atac al dacilor liberi la hotarele de răsărit ale Daciei respins de legatul Daciei Superior, M. Statius Priscus. Întărirea limes-ului dacic de pe râul Someş, probabil la Şanţ.

167-169          A treia şi ultima reorganizare administrativă a Daciei. Legiunea a V-a Macedonica este strămutată la Turda pentru a face faţă atacurilor. Efectivele militare cresc la 40000 de soldaţi şi cuprind 2 legiuni, 20 de ale 50 de cohorte si 25 de alte formaţiuni.

170                  Atac al costobocilor care ajung până la sudul Dunării în care este ucis chiar guvernatorul Daciei Romane.

271                  Retragerea aureliană.

280-300          În Dacia Romană pătrund triburile dacilor liberi. Descoperiri arheologice recente confirmă carpi pe teritoriul Transilvaniei, la Rodna inclusiv.

381                  Ultima atestare documentare a carpilor.

Sec III-XI        Pătrunderea popoarelor migratoare în Europa şi pe teritoriul României, unele şi prin Rodna.

Sec X-XI         Voievodate în Ardeal, Gelu, Vlad şi Menumorut. Însemnări ale notarului anonim de la curtea regelui Bela. Prima menţiune că se culege aur din râuri.

1002-1003      După creştinizarea maghiarilor apare un conflict între Gyula, guvernatorul Ardealului, şi Ştefan I, rege sal Ungariei. Gyula este înfrânt iar proprietăţile trec în favoarea Coroanei. A doua menţiune că din nisipul din albiile râurilor se poate culege aur. Se exploatează pe Someş nisipurile aurifere.

1030                Ungurii înving pe germani.

1085                Sunt înfrânţi Pecenii şi supuşi.

1113                Comitatul Bihorului.

1141-1161      Colonizarea Transilvaniei cu saşi de către Geza al II-lea.

1164                Comitatul Dăbâca şi Crasna.

1166                Comitatul Solocului.

1172-1196      Domnia regelui Bela al III-lea. Al doilea val de saşi a fost adus în Transilvania în zona Bistriţa, Rodna, Cranimăţ şi Jelna.

1177                Comitatul Cluj, Alba şi Timiş.

1181                Comitatul Satu Mare.

1200                Comitatul Caraş.

1205-1235      Domnia lui Andrei al II-lea care acordă privilegii sporite Rodnei.

1224                Se face o nouă organizare a Transilvaniei.

1227                Bela acordă privilegii orăşeneşti centrelor miniere.

1231                Andrei al II-lea confirmă că din vechime regii maghiari luau a 20-a parte din venit ca impozit.

1235                Prima atestare documentară a Rodnei în cronicile ruseşti. Ducele de Haliciu trece prin Rodna spre Ungaria.

1241                În 31 martie pătrund tătarii în Transilvania. Rodna este distrusă de tătari în 1 aprilie. 4000 de oameni sunt omorâţi. Comitele este luat prizonier împreună cu 600 de soldaţi.

1243                Regele Bela al IV-lea al Ungariei cere comitelui secuilor să ajute la reconstituirea Rodnei şi totodată aduce o nouă diplomă prin care sunt reconfirmate privilegiile Rodnei de care aparţine inclusiv satul Sărata.

1245                Rodna dă la visteria reginei 130 de mărci.

1268                În 20 decembrie se confirmă că Rodna avea comite, avea judecătorie, juraţi şi avea monedă proprie, marcă de argint. Viagenta creşte la 155 de mărci de argint de Rodna.

1279                În 11 mai se confirmă din nou comite la Rodna.

1285                A doua invazie a tătarilor pe valea Someşului.

1291                Nobilii românii au drepturi egale cu nobilii saşi şi secui. La 11 martie se confirmă nobili români în Dieta (parlamentul) Transilvaniei alături de nobili saşi, secui şi maghiari.

1292                Act succesoral între fii comitelui. Se confirmă privilegiile de a emite acte la Rodna şi palatul comitelui în Rodna(distrus de viitura de pe Cişa).

1301                Moare regele Andrei al III-lea. Se stinge dinastia regală Arpadiană iar în Ungaria începe lupta pentru tron între Robert Karol de Anjou şi Otto de Bavaria, sprijinit de comitele Beneş de Rodna.

1301-1308                   Războiul pentru tronul Ungariei.

1308                Rodna pierde privilegiile nobiliare.

1308-1310      Minele trec în stăpânirea lui Ladislav Kan, principe de Transilvania. Rodna trece în administrarea comitatului Dăbâca.

1310                Karol Robert restrânge proprietăţile principelui de Transilvania iar minele din Rodna ajung sub stăpânirea sa.

1315                Ladislav este destituit.

1317                Răscoala nobilimii maghiare în Transilvania.

Sec. XIV(înc.) Se face o reorganizare a Transilvaniei, 7 scaune săseşti şi 7 scaune secuieşti.

1327-1328      Karol Robert desfiinţează monetăria din Rodna şi împuterniceşte comitele secuilor să administreze districtele Rodna, Bistriţa şi Braşov.

Reforme în minerit. Proprietarul primea doar o treime.

1342-1343      Conflict între Bogdan, voievodul Maramureşului şi Karol Robert, regele Ungariei.

1351                Impozitul pe produse agricole creşte la a noua parte din produse (nona).

1358                Fiii comitelui Beneş de Rodna încearcă să recâştige averea tatălui lor cheltuind 300 de florini fără succes.

1387-1437      Regele Sigismund favorizează saşii.

1390                Viitura de pe Cişa.

1412                Se confirmă vama la Rodna (Şanţ) şi se fixează tarife pe timpul voievodului Ştibor al Transilvaniei şi Alexandru cel Bun al Moldovei. Valea Rodnei fără locuitori (viitura de pe Cişa).

1436                Transilvania jefuită de turci.

1437-1438      Răscoala de la Bobâlna.

1440,1450       Se confirmă că valea Someşului este aproape pustie (viitura de pe Cişa). Regina cere comitelui secuilor să administreze Rodna.

1457-1504      Domnia lui Ştefan cel Mare.

1458                Relaţii comerciale cu Moldova.

1473                La 3 iunie Matei Corvin trece districtul Rodna definitiv cu drepturile avute de la Dăbâca la districtul Bistriţa pentru a se reface.

1489                Căsătoria fiului cel mare al lui Ştefan cel Mare, Alexandru cu fiica voievodului Transilvaniei,  Bartolomeu zestrea fetei fiind Cetatea Ciceului şi Cetatea de Baltă de pe Târnava Mică.

1492                La 29 august regele Ungariei cere senatului Bistriţei să respecte diploma dată de regele Matei Corvin cu privire la Opidul (Târg) Rodna.

1497                Polonia atacă Moldova iar Bartolomeu trece prin Rodna cu 12000 de soldaţi pentru a impune pacea.

1506                Răscoala ţăranilor secui pentru încălcarea vechilor privilegii de nobili (iobăgirea).

1514                Răscoala lui Gheorghe Doja, mic nobil secui. Dieta sălbatică ca represalii.

1519                Regele Ludovic al II-lea cere românilor să fie plăieşi.

1520                Rodna primeşte privilegiul de a avea din nou monedă proprie, de a deschide minele, de a avea emblemă proprie, notar şi juraţi.

1521                Se acordă noi privilegii şi sunt scutiţi de impozit 6 ani. Rodna încearcă să se desprindă de Bistriţa(o plângere a saşilor din Bistriţa).

1522                Se confirmă aur şi argint la Rodna. Monetăria încă nu funcţiona iar aurul şi argintul sunt duse la Baia Mare din ordinul regelui.

1526                Armata maghiară zdrobită de turci care ocupă Buda. Ioan Zapoia este ales rege al Ungariei la 10 noiembrie de dieta transilvană iar Ferdinand de Habsburg, la 15 decembrie este ales rege al Ungariei de imperiali.

1527-1538      Prima domnie a lui Petru Rareş.

1529                Ferdinand de Habsburg este învins de Petru Rareş la Feldrioara în 22 iunie. Rodna, alături de Bistriţa trece în administraţia Moldovei.

1529-1530      Petru Rareş reface Cetatea Rodnei.

1530                Confirmată stăpânirea moldovenească la Rodna.

1538                Se complotează împotriva lui Petru Rareş care se refugiază în Cetatea Ciceului.

1541                Ungaria centrală transformată în paşalâc. Iar Transilvania devine vasală.

1542                Se reia lupta împotriva turcilor. Petru Rareş contribuie cu 200000 de florini.

1550                Se confirmă că satele de la Feldru în sus aparţin de Moldova (cetatea Rodnei).

1551                La 5 iunie Rodna încă emitea bani dar se primesc plângeri că sunt necorespunzători. La 11 iunie Ilieş Rareş părăseşte domnia Moldovei, trece la islam şi devine paşă de Silistra.

1551-1556      Stăpânire Habsburgică a regelui Ferdinand în Transilvania. Populaţia supusă unor exploatări sporite, se agravează jafurile mercenarilor imperiali.

1552                La 1 septembrie Ştefan Rareş cade victima unui complot organizat de generalul imperial Castaldo, şi numirea lui Joldea ca voievod. Elena Rareş sprijină pe Alexandru Lăpuşneanu care îl învinge pe Joldea. Încetează stăpânirea Moldovei asupra Rodnei.

1556                Oştile moldovene conduse de Moţoc şi cele din Transilvania reinstalează la Cluj pe Ioan Sigismund Zapoia.

1558                În mai, campania lui Alexandru Lăpuşneanu recucereşte vechile teritorii.

1559                Pentru Rodna se duc din nou tratative (a fost dată doar familiei Rareş) şi revine din nou reginei, care este la Cluj.

1561                Înlăturarea lui Alexandru Lăpuşneanu şi instalarea lui Despot Vodă.

1563                Complotul condus de Tomşa împotriva lui Despot, sprijinit de trupe din Transilvania care pleacă din Rodna conduşi de căpitanul Nicazo Francisc. Pârcălab în Rodna, Ioan Nicazo.

1564                Se cere rodnenilor să vegheze dar să nu se angajeze în luptă. În martie Tomşa este silit să se retragă şi revine Alexandru Lăpuşneanu care execută un număr însemnat de boieri.

1571                În 27 aprilie Ioan Zapoia este înlăturat şi în locul lui este numit Ştefan Batori.

1572-1574      Domnia lui Ioan Vodă zis cel Cumplit. La Rodna este anunţată prezenţa cazacilor în Moldova.

1575                Ştefan Batori este ales rege al Poloniei şi Transilvania este condusă de fiul lui, Sigismund.

1582                Bistriţenii sunt informaţi că domnul Moldovei este la Rodna şi vrea să îi atace. În 19 iulie comitele de Maramureş şi judele Bistriţei încearcă să îl prindă pe domnitorul Moldovei. Apare calendarul Gregorian adoptat în întreaga Românie la 1924.

1585                Sigismund Batori le cere rodnenilor să facă pază la hotare.

1593                Mihai Viteazul devine domn al Ţării Româneşti. Se fixează graniţa dintre Transilvania şi Moldova.

1594                Pregătiri de război între Aron Vodă şi transilvăneni (Parohul din Rodna implicat în reţeaua de spionaj).

1595                Rodnenii informează bistriţenii despre înţelegerea lui Ieremia Vodă cu turcii.

1597                Senatul Bistriţei a fost informat de rodneni că spionii turci şi greci au intrat în Ardeal.

1599                În 18 octombrie are loc bătălia de la Şelimbăr. La 21 octombrie Mihai intră în Alba Iulia şi Transilvania intră în stăpânirea sa, inclusiv Rodna.

1600                La 6 iulie alungă pe Ieremia Movilă şi se intitulează domn al celor trei ţări. Prin Rodna trece oastea lui Mihai Viteazul condusă de generalul Baba Novac. Vornicul Dragoş cere ca rodnenii să dea fân şi ovăz pentru cai.

1601                În 3 august lupta de la Gorăslău. Trupele unite române şi imperiale înving oastea lui Sigismund Batori. În 8 august asasinarea lui Mihai Viteazul. Se închide graniţa şi se încearcă prinderea soldaţilor moldoveni ce trec prin Rodna după uciderea lui Mihai Viteazul.

1601-1606      Se confirmă prezenţa haiducilor în Munţii Rodnei şi faptul că rodnenii ajută pe iobagi să fugă (erau călăuze).

1608                Principe al Transilvaniei, Gabriel Batori.

1613                Gabriel Betleem este ales principe al Transilvaniei.

1617                Gabriel, principele Transilvaniei îşi concentrează oastea la Rodna pentru a sprijini pe boierul Lupu Mehedinţeanu împotriva lui Alexandru Ilaş sprijinit de fanarioţi.

1618                Se cere oprirea exportului metalelor şi animalelor către greci.

1621(1623)     Se reconfirmă vama din Rodna. Tătarii pradă Muntenia şi la întoarcere sunt atacaţi de moldoveni din porunca li Radu Mihnea care le iau prada. În 26 octombrie tătarii se retrag prin Rodna dar nu provoacă pagube.

1624                La 2 mai tătarii sunt în Moldova. Se trimit iscoade la Câmpulung şi până la Iaşi. La 11 mai se confirmă că 6000 de tătari se îndreaptă spre Rodna. La 20 mai rodnenii sunt sfătuiţi să aibă grijă şi la nevoie să lupte. Gabriel Betleem acordă drept de şcoală pentru fiii iobagilor şi scutirea de impozit a preoţilor români.

1633                Se încearcă recrutarea de trupe din Rodna pentru a lupta în Moldova pentru sprijinul lui Matei Agă împotriva lui Leon Tomşa. Leon Tomşa este înlăturat de Vasile Lupu. La 4 noiembrie se confirmă o situaţie încordată între administraţie şi rodneni. Oamenii suferă din cauza foametei.

1636                Gheorghe Racolţi I învinge pe turci.

1639                La 1 decembrie se confirmă o confruntare între străjerii moldoveni şi ardeleni. Din nou este foamete.

1640                Rodnenii trimit iscoade în Moldova pentru senatul Bistriţei.

1641-1642      Inundaţii mari pe valea Someşului.

1642                Prima tipografie în Moldova.

1644                Imperialii din nou înfrânţi de transilvăneni ajutaţi de români şi moldoveni.

1650                Iobăgirea românilor de la câmpie de Gheorghe Racolţi ÎI.

1657                Văduva lui Gheorghe Racolţi I înfiinţează şcoala română la Făgăraş.

1658                Gheorghe Racolţi II este înlocuit cu Acaţiu Barcsai.

1659                Acaţiu scuteşte pe preoţii români de a mai da dijme din nou.

1660                Revine Racolţi II care impune iarăşi taxe pentru români.

1663                Din nou Acaţiu confirmă scutirea preoţilor români de taxe.

1684                La 11 iunie moldovenii scăpaţi de mâna tătarilor cer drept de stabilire în Rodna.

1686                Transilvania trece din stăpânirea turcilor în stăpânirea austriecilor. Prin tratatul de la Viena Transilvania recunoaşte ca principe pe Mihai Apafi care acceptă garnizoane în Cluj şi Deva.

1687                Prin tratatul de la Blaj 12 oraşe şi cetăţi sunt puse la dispoziţia imperialilor şi plata sumei 700000 de florini.

1690                La 30 iulie se cere păzirea graniţelor dinspre Moldova: Bistriţa, Rodna, Telciu pe timpul lui Apafi II. La 11 august imperialii sunt înfrânţi  şi este ales principe Emeric Thokoly.

1691                Diploma Leopoldină numită Paterna Imperială, cel mai nedrept act pentru populaţia română, ţine loc de constituţie a Transilvaniei Autonome în imperiu. Sunt recunoscute doar 3 naţii şi 4 religii. Rodnenii şi populaţia română din valea Someşului sunt iobăgiţi şi pierd toate bunurile inclusiv munţii. Sunt excluşi românii şi Biserica Ortodoxă.

1692                Preoţii români încep tratative pentru a nu îşi pierde bunurile şi ţăranii români pământurile.

1697                Perspectivele Bisericii Unite (Greco-Catolice).

1698                La 14 aprilie se dă decret imperial ca preoţii uniţi să aibă aceleaşi drepturi cu cei catolici.

1699                Prima diplomă Leopoldină include preoţii greco-catolicii.

1701                La 7 aprilie se semnează la Viena actul unirii cu Roma. Diploma este dată de Împăratul Leopold la 19 martie. A doua diplomă Leopoldină confirmă drepturi egale pentru preoţii uniţi iar românii sunt numiţi greci, după religie, text ce lasă loc multor interpretări.

1703                Samuel Betleem cucereşte Dejul şi Becleanul.

1703-1711                   Răscoala anti-habsburgică.

1714                Dieta fixează regimul de obligaţie în Transilvania de a lucra la nobili patru zile pe săptămână iobagii iar cei liberi trei. Mulţi locuitori din Rodna şi valea Rodnei se refugiază în Moldova.

1716-1718      Războiul austro-turc desfăşurat în cea mai mare parte pe teritoriul românesc.

1717                Trupele austriece încearcă să-l ia prizonier pe Mihail Racoviţă, domnul Moldovei. Acesta cheamă în ajutor tătarii care la 19 august pradă şi valea Rodnei incendiind două biserici.

1736                Inochentie Micu înaintează un memoriu dietei pentru a recunoaşte drepturi egale românilor conform cu cea de-a doua diplomă Leopoldină. Dieta respinge violent memoriul.

1737                Inochentie revine la dietă dar nu se permite citirea memoriului.

1741                Inochentie face demersuri la curtea imperială pentru drepturile românilor uniţi întemeiat pe argumente istorice.

1750                Rodnenii păstoreau în Moldova din cauză că nu aveau munţi.

1759                Se construieşte o biserică de lemn lângă cimitirul de sub coastă. Bistriţenii cereau o taxă enormă pentru păstorit: 30 de berbeci.

1762                Se înfiinţează batalionul de graniţă la Năsăud, compania a 5-a la Rodna. Ilva Mare, Măgura Ilvei şi Maieru devin comune separate de Rodna.

1763                Răscoala grănicerilor condusă de Tănase Tudoran.

1763-1765      Foamete. Se aduc alimente.

1764                Se introduce regulamentul de graniţă.

1765                Se cere soldaţilor să se bărbierească. Încep privilegiile: legalizarea târgului, exploatarea lemnului plutărit, care se transportă cu plutele până la Satu Mare. Din Dej pe plute se transportă şi sare. Se primesc înapoi şi munţii.

1766                Se fac îmbunătăţiri în agricultură, se aduc pluguri, oamenii sunt învăţaţi să are de-a latul pantelor. Se construiesc piuă, moară de făină, de cherestea,  drumuri şi oamenii sunt instruiţi. Se mută casele de pe dealuri la şosea. Toţi grănicerii sunt declaraţi oameni liberi. Ia sfârşit iobăgia.

1767                Se construieşte abator şi magazin.

1769                Se extinde graniţa peste Cucureasa.

1770                Munţii câştigaţi prin înaintarea graniţei sunt împărţiţi tot comunelor grănicereşti. Se sapă fântânile comunale la colţuri de stradă pentru a se evita îmbolnăvirile de holeră. Se amenajează băi şi fântâni cu borcut în teritoriu. Inundaţii  mari.

1771                La Năsăud se dă în folosinţă poligonul de artilerie.

1773                Vizita împăratului Iosif al II-lea în Rodna. Se desprind comunele Şanţ, numită Rodna Nouă, de Rodna şi Poiana Ilvei de Maieru.

1777                La Rodna se face un cuptor de ars var. Bucovina trece din mâna turcilor în mâna austriecilor.

1778                Se construieşte biserica ungurească.

1779                Primul marş al grănicerilor.

1781                Graniţa extinsă spre Moldova.

1785-1787      Foamete.

1788-1789      Turcii încearcă să recupereze Moldova. Participă 3320 de grăniceri, 109 tunari. Regimentul năsăudean participă cu un total de 3429 de militari din care mor 1218.

1790                Moare Franz Iosif al II-lea şi urcă Leopold al II-lea.

1798-1800      Războaiele cu Napoleon. Au murit 1534 soldaţi din cele 3 batalioane.

1799                S-a construit o topitorie mare pe Cobăşel. Administrarea minelor în centrul Rodnei.

1812                Luptă în Polonia. Un mare incendiu distruge Rodna şi o parte din documente.

1817                Se face cadastru funciar.

1821                Se stabileşte graniţa la Poiana Stampei.

1824                Drept public asupra fântânilor de sare de pe teritoriul grăniceresc. S-a construit o biserică lângă cea distrusă de tătari la 1285 cu hram Sf. George.

1825                Se înfiinţează şcoala de fete la Năsăud pentru fetele grănicerilor.

1826-1876      Şcoala confesională a funcţionat în casa parohială romano-catolică în Rodna.

1829                Repararea generală a străzilor.

1832                Arde şcoala din Năsăud dar este refăcută până în 1834. Se legalizează piaţa prin acordarea unei diplome.

1837                Se construiesc şcoli şi în alte localităţi.

1838                Şcolile de iarnă transformate în şcoli normale.

1839                La gimnaziul din Năsăud se predă geometria, algebra, topografia militară şi economia.

1840                Se extind şcolile.

1841-1843      Se construieşte podul din Năsăud spre Bistriţa.

1846-1847      Campania în Galiţia.

1848                Trupele de grăniceri se retrag în Moldova. Evenimentele din 1848 prind un batalion de grăniceri pe drum la întoarcere.

1849                Se încearcă eliberarea teritoriilor. Luptă alături de austrieci. Ajung până la Dej dar sunt respinşi. Se arde arhivele din Rodna şi Năsăud. În 27 iunie trupele ruseşti trec prin Rodna, având în frunte, alături de generalii ruşi şi pe locotenentul Pantelimon Domide.

1851                Se desfiinţează batalionul de graniţă şi se transformă în batalion de linie.

1859                Biserica se renovează făcându-se mai lungă. Se dă în folosinţă drumul peste Rotunda.

1867                Înţelegerea de dualism.

1868                Transilvania este din nou anexată Ungariei. Legea naţionalităţilor numai unguri.

1869                Se înfiinţează Partidul Naţional Român.

1888-1889      Se construieşte şcoala greco-catolică (şcoala din jos).

1892                Mişcarea memorandistă.

1894                Se înfiinţează Partidul Naţional Democrat. Procesul memorandist.

1895                Eliberarea lui Domide Gherasim, memorandist.

1903                Se construieşte şcoala de stat.

1909                Se dă în folosinţă calea ferată RodnaÛ Ilva-Mică.

1914                La 28 iunie prinţul moştenitor al Austro-Ungariei este asasinat la Sarajevo. La 1 august este decretată mobilizare generală. Între 14-16 septembrie se fac pregătiri la frontul cu Rusia la Cârlibaba, Iacobeni şi Dorna. Se taie pădurea de la Cârlibaba şi rezistă până la sfârşitul războiului. Pe timpul războiului la minele de pe Cobăşel au lucrat prizonieri ruşi.

1918                La 1 Decembrie se face unirea cu România.

1940                Prin dictatul de la Viena se răpeşte Transilvaniei jumătate din teritoriu la 13 septembrie.

1944                12-13 octombrie s-au retras nemţii din Rodna iar pe 14 au sosit ruşii. Nu s-au dat lupte mari.

1945                10 mai terminarea celui de-al doilea război mondial.

1945-1965      România este obligată să plătească 20 de ani despăgubiri de război. Oamenilor li se impun cote.

1950-1952      Regiunea Rodna, raionul Năsăud.

1968                Împărţirea administrativă pe judeţe.